Emilia Toma: “nu public aceste cărți pentru mine, ci pentru cititorii mei”
Este un om incredibil, care se afla la debutul său literar. Emilia Toma a scris cartea „Terapie pe salteaua de pilates” în care drame, frici, dezamăgiri, trădări și traume prind viață în paginile sale. Sunt emoții scoase în varianta lor brută și lăsate să curgă în momente de vulnerabilitate și lipsă de control într-un loc la care apelăm, de obicei, pentru a câștiga putere și autocontrol. Vă invit să îi aflați povestea și să citiți cartea.
Care este povestea ta? Ce ne poți spune despre tine?
Primul lucru care îmi vine în minte când este vorba să mă prezint este că sunt genul de persoană care face, nu care coace idei și lasă lucrurile să se întâmple de la sine. Era o expresie care mă definește mult – I am a doer, not a thinker. Evident că, pentru a ajunge să fac, întâi este gândul, ideea. Numai că nu stau mult pe gânduri ori pe idee, ci mai degrabă acționez. Așa se face că am avut de-a lungul vieții câteva schimbări profesionale mai mult sau mai puțin radicale, întotdeauna datorate acestui fel al meu de-a fi. Am lucrat în redacția unui ziar online, în câteva agenții de cercetare de piață, în câteva săli de fitness. Pentru asta am avut nevoie de cursuri, pasiune, ambiție, voință. Când și unde nu a mai funcționat, am mers mai departe. Simt că am plecat de fiecare dată la mai bine. Sunt recunoscătoare pentru “superputerea” mea de a obține întotdeauna ceea ce îmi doresc. Am făcut ce liceu am vrut, ce facultate am vrut, am avut ce joburi mi-am dorit, am avut timp și de pasiuni. Și, da, tocmai ce am dat viață unui vis cu care aproape că m-am născut, l-am moștenit, dacă e să ținem cont că și tatăl meu a cochetat cu scrisul – am scris și publicat o carte.
Ai o carte preferată, la care te întorci, deși o știi pe dinafară? Sau un scriitor favorit…
Nu știu nicio carte pe dinafară din setea mea de a citi mereu alte și alte cărți. Dar până să citesc “O viață măruntă” ți-aș fi zis că, deși am citit-o o singură dată, “Mizerabilii” ar fi cartea pe care aș citi-o la nesfârșit dacă ar fi să aleg una singură. “O viață măruntă” am citit-o anul acesta și e nedrept să nu menționez despre “Mizerabilii” care a fost în topul meu timp de zece ani.
Ce fel de cititor ești?
Unul conștiincios! Îmi place să citesc o singură carte odată, cap coadă și pe îndelete, nu trișez uitându-mă înainte, când timpul îmi permite prefer sesiuni lungi de lectură în loc de multe și pe apucate (dar la nevoie se mai întâmplă și așa). Nu trece zi fără să citesc măcar zece pagini. Îmi place să îmi notez ce cărți citesc, să scriu câteva gânduri pe marginea lor. Am obiceiul acesta de mică, însă am pierdut mare parte din carnetele și carnețelele pe care am tot scris, așa că nu demult mi-am făcut un cont separat pe Instagram, pe care îl folosesc pe post de jurnal de lectură. Așa știu că nu se mai pierde nimic și când vreau să mă întorc la o carte citită, să îmi amintesc de ea, tehnologia e prieten de nădejde.
Ce te-a inspirat pentru a scrie cartea “Terapie pe salteaua de pilates”?
Perioada în care am fost antrenoare de fitness a inspirat cadrul, iar anumite întâmplări din viața mea și a altora au inspirat poveștile femeilor din carte. Am în plan această carte încă din anul 2017 când am început-o. Numai că între timp mi-am dat seama că nu sunt încă pregătită să fie atât de mult despre mine – așa cum o începusem atunci – cât despre alții. M-au inspirat pur și simplu niște povești reale, niște cazuri, întâmplări care m-au pus pe gânduri, m-au supărat, m-au mâhnit. Am vrut să le scriu în speranța că ar schimba vreo viață. Măcar una. Cred că e un obiectiv cam mare, dar impulsul de moment ăsta a fost. O cititoare m-a făcut fericită când mi-a spus că este o carte din care înveți, un medicament pentru suflet și că e de părere că multe femei vor găsi în ea acel ceva de care au nevoie. Așa îmi doresc și eu să fie.
Cum ți-a schimbat viața acest debut literar?
Încă nu am avut ocazia să îmi dau seama pentru că e ceva proaspăt. Nici lansarea nu am făcut-o, iar cartea a ajuns până acum doar la prieteni, familie și cunoscuți. Îmi doresc tare mult să aflu părerile cititorilor care nu mă cunosc, abia atunci voi putea spune dacă am aflat ceva nou despre mine.
Cu toate astea, e ceva important și plăcut de care mi-am dat seama. Deși am tot făcut schimbări de-a lungul timpului, când veneau din exterior și nu de la mine eram cam rezistentă la schimbare. Nu acceptam ușor alte păreri. În cazul acestei cărți e o plăcere reală când știu că învăț din greșeli. Am primit anumite sugestii de editare pe care le iau in considerare pentru o a doua ediție și, cel mai important, a doua ediție va veni cu o copertă total diferită de cea de acum. Sunt împăcată cu ce este acum, dar și cu barierele și feedback-ul primit până în acest moment, așadar și cu modificările pe care le voi aduce. Mi-ar plăcea să fie o schimbare de viață, adică să fiu atât de deschisă și pe viitor, și în alte privințe. Rezistența la schimbare poate fi o povară, iar zilele astea am văzut ce frumos e să accepți să îți îmbunătățești sculptura, chiar dacă ai crezut în ea încă de la început, încă de la prima versiune. Cred că este o dovadă de iubire pentru ceea ce ai creat, nu o denigrare. Ca și în cazul oamenilor, nu ne schimbăm pentru că nu ne place de noi, ci pentru că vrem să devenim mai buni.
În poveștile din carte te regăsim și pe tine, măcar printre rânduri?
O să fie chiar ușor să identificați rândurile printre care mă veți regăsi. Deși este o carte de ficțiune (pe alocuri inspirată din fapte reale), personajul central, Veronica, vorbește la persoana întâi, așa că mi-au scăpat multe păreri personale în caracterul și principiile ei.
Ai alte cărți în plan?
Am și a doua chiar mă entuziasmează tare mult pentru că este și în proces. Inițial vedeam “Terapie pe salteaua de pilates” ca parte dintr-o trilogie, următoarele două cărți având legătură între ele, iar a doua fiind replica celei dintâi. Între timp am renunțat la ideea de trilogie pentru că pot fi citite și separat. Ba chiar am vrut ca toate titlurile să semene, dar și la ideea asta am renunțat pentru că am găsit titluri mai bune între timp. Următoarea carte trebuia să se numească “Terapie în ringul de box” pentru că este povestea unui fost boxer care întruchipează cam tot răul pe care îl trăiesc personajele din cartea de debut. El se destăinuie chiar Veronicăi din prima parte. Îi scrie acesteia încercând să îi răspundă la întrebări, să se justifice, sau pur și simplu să se elibereze de multe păcate vorbind cu cineva despre ele. Am renunțat la titlu să nu se înțeleagă că are vreo legătură tehnică cu boxul, dar nu îl dezvălui încă pe cel cu care am rămas. A treia carte ar fi replica la replică, adică una dintre cele două femei importante din viața fostului boxer care scrie versiunea ei despre ce a însemnat relația cu el. Cartea trebuia să se numească “Terapie pe ritmuri de salsa” pentru că după cum o să ghiciți, femeia era pasionată de acest dans, însă renunțând la ideea de trilogie am schimbat și titlul în unul mai de sine stătător. Acum dacă vor și prinde viață, depinde numai de cititori. Oricât de mult aș ține să îmi îndeplinesc visele, nu public aceste cărți pentru mine, ci pentru ei.
De unde se poate achiziționa cartea ta?
Momentan de pe Libris.ro, librariadelfin.ro și de pe secțiunea de Shop de pe pagina mea de Facebook, Adriana Emilia. Personal, recomand Libris.ro pentru că eu niciodată nu îmi cumpăr o singură carte, iar ei au cea mai mică valoare de comandă minimă pentru a oferi transportul gratuit. Cumperi două – trei cărți de la ei și ai transportul gratuit.