CityVisionMagazine

O odisee personală – călătorie, pierdere și renaștere

august 6, 2025

Jurnalul de călătorie este, adesea, o formă literară pretențioasă: presupune sinceritate, o voce unică, imagini cât mai reale și un narator capabil să devină însoțitorul ideal pentru cititor. Puțini reușesc să atingă acest echilibru, însă Laura Coffey o face cu o ușurință impresionantă. Cartea ei reunește cu finețe elemente de memorii și jurnal de călătorie, într-o poveste profundă și emoționantă care m-a captivat de la primele rânduri.

Într-o lume zguduită de pandemie, Laura se confruntă nu doar cu izolarea, ci și cu destrămarea unei relații, pierderea locului de muncă și vestea devastatoare a bolii tatălui ei. În loc să se lase copleșită, alege să evadeze – să se desprindă de propria realitate – pornind într-o călătorie prin Italia, inspirată de mitul lui Ulise. Dacă el a rătăcit ani de zile în speranța de a se întoarce acasă, Laura fuge de această idee.

Insulele fermecate: Călătorii prin mituri și magie, dragoste și pierdere de Laura Coffey

Sumar: Cartea este despre banalul care devine extraordinar și despre modul în care putem alege de fiecare dată în viață să transformăm o pierdere într-un câștig.

Insulele fermecate este povestea Laurei Coffey, pe care pandemia de Covid-19 a prins-o pe picior greșit. Cu o relație de dragoste care tocmai se încheiase și fără job, lockdown-ul ar fi fost mult prea greu de suportat pentru ea, dacă ar fi rămas închisă singură în garsoniera ei micuță din Londra. Prin urmare, alege să călătorească, evadând dintr-un scenariu trist și apăsător. Laura alege astfel să își înfrângă propriile limite și să își acorde un timp de calitate în care să se împace și cu ideea bolii tatălui ei. Iar odată pornită la drum, Laura se va metamorfoza într-o nouă Laura: mai profundă, mai matură, mai sigură pe ea, pregătită să își trăiască viața după alte coordonate… Așa cum, de altfel, odiseea l-a transformat pe Ulise într-un om smerit, mai înțelept și mai bun…

Laura Coffey este scriitoare de jurnale de călătorie și se simte cel mai bine în mișcare. Se declară dependentă de înotul în apă rece și de aventură și îi place să scrie despre frumusețea  sălbatică a locurilor pe care le vizitează și despre oamenii pe care îi întâlnește în drumurile ei prin lume. Lucrările i-au fost publicate în Condé Nast Traveller, The Guardian și BBC Travel. Este profesoară certificată de yoga, o împătimită a călătoriilor solo și are o mare pasiune pentru păsări. Când nu scrie, îi place să se plimbe cu bicicleta prin Londra, să facă yoga sau să-și plănuiască următoarea evadare pe o insulă îndepărtată.

Laura îndeplinește toate condițiile pentru ca lockdown-ul din timpul pandemiei de Covid-19 să se transforme într-o adevărată penitență: nu are propria ei familie, nici măcar un iubit; nu are un job și nici măcar o preocupare concretă care să-i țină mintea ocupată în aceste vremuri grele; nu își poate vizita nici măcar părinții din cauza pericolului de a-l contamina pe tatăl său, bolnav de cancer în fază terminală; prin urmare singurul lucru care îi rămâne de făcut este să stea singură în garsoniera ei, care pare că o strânge și să-și rumege nefericirea.

Căutând o soluție să iasă din această situație, aparent fără ieșire, Laura este inspirată de pasiunea ei pentru mituri. În opinia ei, miturile au rolul de a ne ajuta să înțelegem lumea, așa cum hărțile ne ajută să ne găsim echilibrul, să înțelegem unde ne aflăm în spațiul gravitațional. În momentul de față ea are nevoie de amândouă.

Citind o ediție a Odiseei lui Homer, cu o prefață scrisă de Emily Wilson, Laura se gândește serios la veridicitatea acestei fraze: „există o anumită corespondență între lumea lui Homer și lumea reală, însă relația este parțială și inexactă”. Așadar, de ce nu ar afla pe cont propriu cât la sută din locurile străbătute de Ulise în Odiseea sunt reale, și cât la sută ficțiune?

Părerea mea: Viața părea că se destramă pentru Laura: tocmai se despărțise de partener, tatăl ei fusese diagnosticat cu cancer, iar ea își dăduse demisia. Toate acestea se petreceau în același timp cu izbucnirea pandemiei de Covid-19. În mijlocul acestui haos personal și global, descoperirea unei traduceri moderne a Odiseei a fost scânteia care i-a aprins dorința de evadare și regăsire.

Dar știm cu toții că era perioada restricțiilor: carantină, granițe închise, ieșiri limitate. Marea Mediterană părea un vis îndepărtat, aproape inaccesibil. Abia mai târziu, odată cu relaxarea măsurilor, s-a ivit șansa de a porni la drum. Discută cu tatăl ei despre planurile de călătorie, iar el, cu înțelepciunea și generozitatea celor care știu cât de prețios e timpul, o încurajează să plece. Așa începe călătoria: o fugă către locuri însorite, dar mai ales către sine.

Ajunsă în Sicilia, Coffey nu plănuiește să rămână mult. Are în minte un traseu ambițios: o explorare de șase luni a unor insule mici despre care se crede că ar corespunde celor din Odiseea. Cu câteva colaborări freelance care îi asigurau un minim de stabilitate, reușește să-și contureze un stil de viață simplu și liber – înot zilnic în apele Mediteranei, espresso-uri în zori și mult timp pentru reflecție.

Pe fundalul peisajelor însorite, începe un proces profund de introspecție. Coffey revede fragmente din trecut, își analizează relațiile și greșelile, dar rămâne conectată permanent cu tatăl ei, a cărui stare de sănătate se degradează treptat. Dialogurile lor sunt încărcate de emoție, uneori tensionate, dar profund autentice. În cele din urmă, autoarea se confruntă cu o alegere grea, aceea de a reveni acasă pentru a-și vedea tatăl pentru ultima dată, cu riscul de a nu mai pleca din nou din cauza restricțiilor care se înăspresc.

Stilul lui Coffey este evocator și plin de atmosferă – te face să simți mirosul cafelei proaspete, să auzi valurile, să îți dorești să fii acolo, în mijlocul acelei lumi mediteraneene. Legătura subtilă dintre itinerariul său și Odiseea adaugă o dimensiune literară aparte narațiunii. E o paralelă inteligent construită, care oferă profunzime și sens fiecărui popas, fiecărei alegeri.

Aș recomanda această carte? Fără îndoială. E genul de lectură care îți trezește dorul de ducă, dar și dorința de a te descoperi. O odisee personală care te invită să-ți explorezi propriul drum.

Le mulțumesc prietenilor de la editura ACT și Politon pentru exemplarul oferit!