CityVisionMagazine

O poveste ca o rază de soare: caldă, plină de magie și speranță

iulie 24, 2025

Imaginează-ți că te afli în mijlocul unei revolte îndreptate împotriva unui conducător corupt, iar biblioteca în care lucrezi, odinioară un loc de refugiu și liniște, este cuprinsă de flăcări și copleșită de haos. Nu ți-a păsat niciodată de politică, nu înțelegi intențiile celor care par să fi câștigat, dar știi că trebuie să fugi — și nu cu mâinile goale. Salvezi câteva cărți, ultimele vestigii ale unei lumi în flăcări, și fugi alături de asistentul tău, o plantă vorbitoare. Cu câteva cufere, puțină hrană și niciun plan, pornești spre necunoscut, lăsând în urmă o viață care nu-ți mai aparține.

Destinul te poartă spre o insulă aproape uitată — un loc al copilăriei, unde părinții tăi visau cândva la un nou început. Descoperi casa veche, abandonată, și încerci să-ți găsești refugiul printre amintiri. Te trezește un vecin care îți recunoaște numele, chipul, povestea. E generos, prea generos — iar bunătatea lui sinceră te pune pe gânduri, fiindcă te-ai obișnuit să te descurci singură. Așa începe cartea Prăvălia de vrăji  de Sarah Beth Durst. 

Prăvălia de vrăji de Sarah Beth Durst

Sumar: Kiela nu a fost niciodată o persoană sociabilă. Din fericire, ca bibliotecară la Marea Bibliotecă din Alyssium, și-a petrecut ultimul deceniu printre cele mai valoroase cărți de vrăji ale imperiului, alături de Caz, asistentul ei, o plantă-păianjen înzestrată prin magie cu caracteristici umane.

Când scânteia revoluției dă foc bibliotecii, cei doi ​​fug cu toate cărțile de vrăji pe care reușesc să le salveze și se adăpostesc pe o insulă îndepărtată. Spre nemulțumirea – și disperarea – ei, Kiela descoperă că are un vecin curios și foarte atrăgător, care refuză să înțeleagă că vrea să fie lăsată în pace și continuă să apară zi de zi ca să o ajute la amenajarea noului ei cămin.

În căutarea unei surse de venit, Kiela își dă seama ce lipsește cu desăvârșire nu numai de pe insulă, ci până și din brutăria din sat: dulceața. Cu ajutorul unei vechi cărți de rețete, pe care i-au lăsat-o părinții ei, și a unui strop de magie ilegală, grădina ei ajunge să fie în curând plină de fructe de pădure.

Dar magia poate face mai mult decât să îndulcească puțin viața, prin urmare Kiela riscă și folosește vrăji neautorizate ca să deschidă prima prăvălie secretă de vrăji, de care este mare nevoie.

„O carte plină de căldură, încântător de reconfortantă. Aproape că poți mirosi dulceața și auzi oceanul. Am terminat-o zâmbind.” — Katherine Arden, autoarea romanului Ursul și privighetoarea

„Sarah Beth Durst este nestemata ascunsă a lumii fantasy.” — Book Riot

„O poveste plină de dragoste, magie, plante, cărți și întrajutorare, pentru cititorii care adoră să vadă cum eroii luptă pentru o viață liniștită și un colț de lume – pașnic și confortabil –, pe care să-l numească al lor.” — Booklist

Părerea mea: Această carte este pur și simplu magică. Dacă i-aș atribui un anotimp, ar fi primăvara cea bogată în culori, miresme dulci și-n emoții blânde care se aștern tăcut în suflet. Nu este genul de poveste care te ademenește cu suspans și întorsături de situație, ci mai degrabă una care te îndeamnă să te așezi confortabil în fotoliu și-ți șoptește: „Hai să-ți arăt ceva frumos”. Magia nu stă doar în cuvinte. Aici, paginile respiră. Trăiesc. Iar ca să le înțelegi cu adevărat, trebuie să le citești nu doar cu ochii, ci și cu inima. 

„Nu era vorba că nu-i plăceau oamenii. Doar că-i plăceau mai mult cărțile. Ele nu făceau mofturi, nu judecau, nu batjocoreau, nu respingeau pe nimeni. Te invitau înauntru, aranjau pernele de pe canapea, iti ofereau ceai și pâine prăjită și-și puneau pe tavă inimile fără să se aștepte să faci ceva mai mult decât să primești ceea ce aveau ele de oferit.”

Kiela, personajul principal, fuge dintr-o lume în ruină și ajunge pe o insulă uitată, locul copilăriei ei. O casă abandonată devine adăpost. Apoi, treptat, se transformă în acasă. Livada înflorește, iar pădurea pare mult mai primitoare. Ceilalți locuitori ai insulei Caltrey o primesc ca pe cineva care s-a întors acasă, care, deși a fost departe, nu și-a pierdut locul în comunitate. Pentru că inima ei a rămas acolo, mereu.

Dar dincolo de peisajul idilic și de ritmul tihnit, cartea vorbește despre durere și vindecare, despre cât de greu este uneori să găsești locul unde aparții cu adevărat — și despre cât de prețios e când îl regăsești. Prăvălia magică, plină de obiecte care par să aibă suflet, este genul de loc în care ți-ai dori să intri și să nu mai pleci. Unde fiecare colțișor spune o poveste și fiecare obiect este fermecat. De ce? Ei bine, cărțile salvate de Kiela din biblioteca în flăcări sunt adevărate manuale de magie. Ele conțin vrăji.

Povestea se desfășoară oarecum molcom pe alocuri, și uneori pare că nu se întâmplă mare lucru. Dar asta face parte din farmec. Totuși, în a doua parte, tensiunea crește, iar o luptă pentru supraviețuire schimbă totul. Scriitura este luminoasă și vie, iar lumea creată de autoare e construită cu atenție — de la detaliile magice până la relațiile reale, profunde. Iar partea romantică? Este pură și autentică. Nu e grăbită, nu e superficială. E despre cunoaștere, încredere și prietenie. Despre priviri care spun mai mult decât cuvintele.

„Cărțile ar trebui să ajungă la toți cei care doresc să-și deschidă mințile și inimile către ele.”

Prăvălia de vrăji nu e doar o poveste — e un refugiu. Pentru oricine simte nevoia să evadeze din haos și să se regăsească într-un colț de lume unde totul pare mai bun. Aici dai peste culoare, speranță, prietenii neașteptate, animale și plante fantastice și multă, multă dulceață de afine. Exact cât să-ți îndulcească și cele mai amare gânduri.

Le mulțumesc prietenilor de la editura Storia Books pentru exemplarul oferit!