CityVisionMagazine

Personaje obișnuite cu povești extraordinare

iunie 4, 2025

Evie Woods m-a purtat din nou într-o lume dominată de accente istorice și fantastice, o poveste care se împletește armonios între trecut și prezent. După ce am citit Librăria pierdută, care m-a fascinat, mi-am pus multe speranțe în această carte, și, trebuie să recunosc, nu am fost deloc dezamăgită. Acțiunea are loc în zona Coastei de Vest a Irlandei, chiar în locurile natale ale autoarei, unde legendele despre Cei Buni – na Daoine Maithe – fac încă parte din viața de zi cu zi. În acea lume unde credința în zâne se confundă cu respectul pentru cei plecați, Woods țese o poveste cu personaje marcate de pierderi, fiecare dintre ele purtând în sufletul său o rană adâncă, un gol pe care nimeni și nimic nu-l poate umple.

Culegătorul de povești de Evie Woods

Sumar: Într-un sat liniștit din Irlanda, un mit local este pe cale să schimbe totul…

În urmă cu o sută de ani, Anna, o fată de la țară, se oferă să ajute un enigmatic vizitator american să traducă povești cu zâne din gaelică în engleză. Dar nimic nu e așa cum pare, iar tânăra se trezește în curând în inima unui mister care îi pune viața în pericol.

În New York, în zilele noastre, Sarah Harper se îmbarcă într-un avion cu destinația Coasta de Vest a Irlandei. După ce ajunge acolo, descoperă că a dezgropat secrete întunecate – secrete care oscilează la granița dintre cotidian și nepământean, dintre lumea muritorilor și cea a zânelor, pe care foarte puțini o pot vedea.

Un roman înțesat de magie, în care personaje obișnuite împărtășesc povești extraordinare.

Părerea mea: Crăciun, New York, 2010. Sarah Harper se pregătește să zboare spre Boston, unde urmează să petreacă sărbătorile alături de familia surorii sale, când un articol dintr-un ziar despre un păducel legendar din County Clare, Irlanda, îi stârnește curiozitatea. Dintr-un impuls, decide să schimbe destinația și își ia bilet spre Irlanda, ajungând să închirieze Butler’s Cottage, o cabană cochetă aflată chiar în apropierea celebrului copac.

Sarah traversează o perioadă dificilă, marcată de destrămarea căsniciei și de pierderea unei persoane dragi. În liniștea căsuței, în mijlocul peisajului fermecător, speră să găsească alinare. Explorând locul, descoperă un jurnal vechi din anul 1910, care a aparținut lui Anna Butler. Din paginile acestuia, Sarah află nu doar despre familia Annei și visele ei, despre povestea Thornwood House – ale cărei ruine încă mai dăinuie – și despre legendele locale, ci și despre Harold Griffin-Krauss, un cercetător american care a lucrat la o teză despre credința în zâne din țările celtice, cu ajutorul Annei. 

„Căsuța părea desprinsă dintr-o carte poștală. Construcția pe un singur nivel era vopsită în alb și avea un acoperiș din paie îngrijit tăiate, care afișa niște frumoase elemente decorative în formă de scoică.”

Pe măsură ce firul poveștii avansează, Sarah devine tot mai dornică să afle mai multe despre această femeie și se lasă inspirată de povestea ei pentru a-și reconsidera propriile alegeri și să pornească pe un drum al vindecării și speranței.

Stilul autoarei este fluid și emoționant, plin de sensibilitate și farmec, îmbinând subtil realismul magic și folclorul cu realitatea. Am fost cucerită de atmosfera locurilor și de modul în care miturile despre na Daoine Maithe s-au împletit cu narațiunea. Firul epic alternează între perspectiva lui Sarah și fragmentele din jurnalul Annei. Ambele personaje sunt bine conturate, iar prezența lui Harold (inspirat de antropologul și scriitorul american W. Y. Evans-Wentz) a adus un plus de profunzime poveștii. Mi-ar fi plăcut ca autoarea să fi inclus mai multe detalii din cercetările sale. Personajele secundare sunt și ele bine construite, iar descrierea vieții într-un sat irlandez liniștit, la o distanță de un secol, m-a fermecat.

„Harold nutrea credința că Cei Buni sunt sufletele celor dragi plecați dintre noi, glasurile lor reduse la o fâlfâire în adierea vântului ori la clipocitul melodios al unui pârâu. El nu doar culegea povești cu zâne – păstra vie amintirea strămoșilor săi.”

Recunosc că am savurat mai mult fragmentele din trecut decât povestea lui Sarah. Firul romantic din prezent mi s-a părut oarecum forțat și mai puțin convingător. Aș fi preferat să aflu mai multe atât despre Anne, cât și despre Harold. De asemenea, ritmul din ultima parte a fost cam grăbit și mi-a lăsat câteva întrebări fără răspuns. Totuși, mi-a plăcut modul în care autoarea a legat toate firele și finalul, deși dulce-amar, a fost satisfăcător.

Le mulțumesc prietenilor de la editura Storia Books pentru exemplarul oferit!