Toate lucrurile au suflet, iar speranța strălucește cel mai tare
M-am îndrăgostit de speranță este o poveste emoționantă care ajunge direct la sufletul cititorului. Lancali reușește să surprindă printr-o poveste plină de sensibilitate, în timp ce explorează teme profunde precum iubirea, pierderea și speranța în fața celor mai dificile momente ale vieții. Fiecare pagină îți trezește o gamă variată de emoții, de la tristețe la o mângâiere tăcută, iar modul în care abordează subiecte delicate precum sănătatea mintală, autovătămarea și suicidul adaugă un ton de realitate și autenticitate întregii povești. Este mai mult decât o simplă lectură – este o călătorie interioară care te emoționează și te inspiră.
M-am îndrăgostit de speranță de Lancali
An apariție: 2024
Autor: Lancali
Editura: CORINT, colecția Leda Bazaar
Titlu original: I Fell in Love with Hope
Traducător: Dorina Tătăran
Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐
Sumar: În atmosfera sumbră a unui spital, un grup de bolnavi în stadiu terminal îmbrățișează bucuriile pe care le au la îndemână: prietenia, libertatea, rebeliunea. Fiecare în felul lui este distrus; fiecare în felul lui a devenit mai puternic de pe urma suferinței.
În mijlocul durerii și al pierderii, găsesc însă cu toții atât minuni, cât și bucuria de a împărtăși, și împreună hotărăsc să recupereze de la viață tot ceea ce le-a răpit boala. O inimă frântă însă îndeamnă pe cineva să jure că va renunța pentru totdeauna la iubire. Riscul de a se confrunta cu o altă tragedie este prea mare. Totuși, în acest loc pustiu, unde pare imposibil ca dragostea să își facă apariția, se deschide o ușă – și așa se deschid și inimile.
„Dacă te-ai simțit singur, pierdut sau bolnav, cartea asta este pentru tine!” – The Academy Chronicle
„Cartea asta are suflet. Personajele prind viață. Povestea lor ți se desfășoară înaintea ochilor. Devii una cu delincvenții din spital și te simți gol pe dinăuntru când aceștia dispar după ce dai și ultima pagină a cărții și închei lectura.” – The Academy Chronicle
„Un roman de dragoste în care sunt explorate teme precum prietenia, tristețea și familia.” – The College Reporter
Părerea mea: Într-un spital, cinci adolescenți cu boli terminale își trăiesc ultimele zile, făcând tot ce le stă în putere pentru a le face mai suportabile. Prin ochii naratorului, Sam, descoperim viața acestor tineri, cum se confruntă cu bolile lor și cum încearcă să fie cât mai normali, chiar și în fața morții. Îi vedem trecând prin momente de bucurie și durere, dar și cum se străduiesc să trăiască la maxim, chiar și în cele mai grele clipe.
Sony, Neo, Coeur, Hikari și Sam au obiceiul de a fura din diverse locuri, căutând astfel o senzație de normalitate și de viață, un mic refugiu din fața bolii care le-a răpit totul. Furtul devine pentru ei o modalitate de a recăpăta o fărâmă din viața pe care nu o pot trăi din cauza suferinței. Ei sunt o familie în adevăratul sens al cuvântului, sprijinindu-se unii pe alții în cele mai grele momente, dar și împărtășind împreună momente de bucurie, aventuri și misiuni secrete, care le aduc o fărâmă de libertate și de speranță.
Sam, naratorul, trăiește într-o stare constantă de doliu. Înainte de a-i cunoaște pe ceilalți patru, a pierdut un iubit pe nume Sam, iar asta i-a luat speranța și credința în posibilitatea de a iubi din nou. Durerea pierderii l-a marcat profund, iar inima lui pare să fi rămas închisă pentru totdeauna. Cartea explorează tema durerii și cum să înveți să o depășești pentru a regăsi din nou speranța. La început, Sam este un pesimist, convins că nu există nicio șansă într-un loc precum spitalul, unde moartea este omniprezentă. Însă, după ce o întâlnește pe Hikari, o rază de lumină începe să pătrundă în viața lui, oferindu-i șansa de a iubi din nou.
Pe măsură ce povestea evoluează, Sam trece de la o stare de disperare și goliciune interioară la o persoană care redescoperă speranța și iubirea. Transformarea lui este una profundă, iar autoarea reușește cu mare delicatețe să surprindă procesul de vindecare al unei dureri imense și cum timpul este nevoie pentru a trece peste o pierdere mare. Stilul autoarei este deosebit, având o sensibilitate rar întâlnită, care reușește să surprindă profund emoțiile personajelor. Ea are darul de a transmite cu intensitate trăiri extrem de variate – tristețe, frustrare, deznădejde, dar și speranță, bucurie și toate nuanțele care se află între ele. Fiecare cuvânt pare să fie încărcat de o emoție pură, iar cititorul nu poate decât să simtă aceleași stări ca și personajele.
Lancali reușește să atingă latura emoțională a cititorului și, chiar dacă am avut rezerve la început în legătură cu unele personaje, am trăit fiecare moment. Dacă obișnuiești să faci adnotări în cărți, aceasta va fi cu siguranță plină de culori și notițe. M-a impresionat profund cum o autoare debutantă reușește să îmbine cuvintele într-un mod atât de autentic și plin de sens. Finalul, neașteptat și dureros, te lasă cu o senzație profundă, dar și cu o înțelegere mai clară a întregii povești.
Le mulțumesc prietenilor de la editura Corint pentru exemplarul oferit!