Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
Basmele fac parte din viața noastră și încă din copilărie ne place să ascultăm povești fantastice. Îmi amintesc că eram atât de fascinată de istorisire încât, dacă adultul rata vreun fragment, îl certam că a omis un anumit pasaj. Am crescut în acest univers magic, deoarece bunicul meu îmi povestea basmele de-a fir a păr. Era povestitorul de care aveam nevoie. Fiecare seară mă purta pe tărâmuri misterioase, fantastice, ajutându-mă să-mi cultiv creativitatea și capacitatea de a înțelege lumea, de a discerne. Ne place sau nu, basmele şi poveştile fac parte din viaţa noastră. Sunt reprezentări ale vieţii în forme fantastice, unde binele învinge întotdeauna răul. Ele ating emoţii universale de bază: dragostea, ura, teama, furia, singurătatea ori izolarea. Acum există multe repovestiri ale basmelor clasice, însă prima carte de acest fel, scrisă de un autor român este Cartea Blestemelor – bazată pe basmul cult Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, cules de Petre Ispirescu.
Cartea Blestemelor de Andrei Ruse
An apariție: 2022
Autor: Andrei Ruse
Editura: Hyperliteratura
Rating: ⭐⭐⭐⭐
Sumar: Prima parte din trilogia Ultimul împărat nemuritor.
Într-o noapte friguroasă, șapte ostași se întorc la palat, aducând cu ei un străin misterios, de pe un tărâm necunoscut, care știe de ce fiul împăratului oamenilor nu se trezește la viață. Salvarea prințului însă vine cu un preț usturător: o profeție care spune că atunci când el va împlini al douăzecilea său leat, va trebui să plece din regat pentru totdeauna, spre locul de unde sângele său își are rădăcinile. Destinul îi va fi ascuns de cei din jur, dar odată ce va crește, inima începe să i se neliniștească, bănuind că alt adevăr îi este scris în stele.
Pătrunde într-un timp înainte de timp, un univers păgân și plin de magie, al basmelor, miturilor și al folclorului pur românesc, așa cum nu l-ai aflat vreodată, unde zâne, vâlve, iele și știme, ursitoare și vrăjitori sau ființe fantastice ale pădurilor și nopților deschid „cartea blestemelor” lui Aleodor, cel sortit să schimbe lumea știută de până atunci. O reinterpretare epică a uneia dintre cele mai frumoase povești străvechi autohtone, Tinerețe fără Bătrânețe și Viață fără de Moarte.
Părerea mea: Această poveste evocă multe momente de bucurie pură din copilărie. În fiecare seară, bunicul îmi țesea cu iscusință și mult praf de zâne fire narative cum doar el știa. Erau basme care m-au introdus în universul fantastic al cărților. Erau basme nemuritoare. La început mi-a fost destul de greu să mă familiarizez cu limbajul arhaic, însă odată ce am înțeles narațiunea, nimic nu m-a mai oprit să explorez universul narativ creat de Andrei Ruse. Chiar m-am bucurat să reîntâlnesc multe pasaje din basmul inițial, cât și personaje fantastice: zâne, zmei, ursitoare, iele și vrăjitori. Mi-a reamintit de ce iubesc fantasticul și de ce nu mă mai satur de el. De ce descopăr câte ceva nou acolo unde alții nu văd decât o poveste cu elemente magice sau o poveste de dragoste.
Spre deosebire de cărțile scrise de autorii străini, povestea are un stil clasic, cu descrieri detaliate și multe informații despre lumea eroului principal, Aleodor. Cred că acest volum reprezintă o introducere în universul ultimului împărat nemuritor, fiindcă îl urmărim pe Aleodor de la naștere până în momentul când ajunge să-și găsească drumul și să pună în mișcare roata mare a destinului. Apoi te lasă cu multe întrebări și dorința de a continua seria.
„ – Nu mă părăsi încă, tată! Căci încă mai am atâtea de învățat, suspină el.
– Și le vei învăța, dragul meu, pe rând pe toate. Și vei ajunge și tu înțelept și iubit de oameni, până când și rostul tău se va apropia de pieire, și-o să ai atunci un copil vrednic să ducă mai departe rânduiala noastră. Căci așa e dat lumii, ca toate să se înnoiască. Iar viața noastră-i doar o frântură în timpul lumii fără de margini.”
Cartea Blestemelor reinventează basmele românești pentru generațiile actuale, care poate că nu au fost la fel de norocoase ca noi, cei care am ascultat poveștile nemuritoare narate de bunicii noștri. Are tradiții și mituri arhaice, personaje autentice, cât se poate de autohtone, peste care se suprapun întâmplări fantastice. Până și limbajul este studiat cu migală, păstrând magia lui Petre Ispirescu și a basmelor nemuritoare. Subiectul principal al acestui volum este fiului de împărat care refuză să iasă din pântecele mamei sale înainte ca regele să îi promită că îi va da, la timpul potrivit, chiar tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte.
„Sângele nostru poate fi deopotrivă o binecuvântare ori un blestem. Unii oameni cred că ursita lor n-are de-a face cu trecutul ce nu l-au trăit, dar se înșală amarnic. Fiecare lecție învățată de străbunii noștri, fiecare greșeală apoi, urmează calea sângelui și ne ghidează pornirile, iubirile și patimile, slăbiciunile și urile în egală măsură. De aceea și oamenii au firi atât de diferite, după cum bine vezi. Căci ei păstrează înăuntrul lor povești nebănuit de amestecate, din te miri ce timpuri și de pe care tărâmuri.”
Sunt de părere că avem un folclor și un izvor nesfârșit de basme și legende care ar trebui să fie explorate mai mult și mai mult de generațiile următoare. Este păcat să nu dăm peste Harap-Alb, Prâslea cel Voinic și mulți alții care încep să se piardă ușor-ușor în negura timpului. Dacă și voi vreți să păstrați vie această flacără a culturii românești, vă recomand să citiți volumul Cartea Blestemelor. Și să nu vă opriți aici, ci să continuați și cu următoarele cărți din serie.