CityVisionMagazine

O metaforă despre frumusețe, prietenie și iubire

Ce este viața, dacă nu un carusel lung de alegeri și emoții. Alegeri mai mici sau mai mari. Sau cum ar spune Linus Baker: viața e ce facem noi din ea. Obișnuim să trăim viața într-un mod simplu, care ne ferește de pericole și ne ține departe de lucrurile pe care nu le înțelegem. Ajungem să ne temem de orice nu-și are locul în sfera normalului și inevitabil ajungem să le închidem într-un sertar la care nu avem acces. Poate că frumosul este subiectiv, dar la fel de bine este și urâtul. De aceea, viața pe care o trăim ajunge să fie mohorâtă și superficială, atunci când uităm să vedem și să simțim cu adevărat lucrurile frumoase.

Casa din marea azurie nu este doar o altă carte, ci e definiția reală și sinceră a unei comori a cărei valoare nu poate fi măsurată. Sigur a fost iscălită de mintea unei zâne care a ales să vadă frumosul din întuneric sau iubirea din nimic, fiind nefirească prin trăirile înverșunate. Nu am fost pregătită pentru asta și sinceră să fiu, îndrăznesc să spun că nici voi nu veți fi. Dar eu voi încerca să vă iau alături de mine în această călătorie. Pornim?

Casa din marea azurie de T. J. Klune

An apariție: 2021
Autor: T. J. Klune
Editura: Storia Books, colecția Young Adult
Titlu original: The House in the Cerulean Sea
Traducător: Irina Stoica
Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐

image

Sumar: Linus Baker duce o viață liniștită și singuratică. La patruzeci de ani, locuiește într-o casă mică, împreună cu o pisică țâfnoasă și discurile lui vechi. Ca asistent social la Departamentul Responsabil de Tineretul Magic, își petrece mai toate zilele ocupându-se de bunăstarea copiilor din orfelinatele de sub tutela ministerului.

Când Linus este convocat pe neașteptate de Conducerea Extrem de Superioară, primește o misiune ciudată și cât se poate de secretă: trebuie să meargă la Orfelinatul de pe Insula Marsyas, unde locuiesc șase copii periculoși. Linus e nevoit să lase fricile deoparte și să vadă dacă cei șase vor provoca sau nu sfârșitul lumii.

Dar copiii nu sunt singurul secret de pe insulă. Cel care are grijă de ei este fermecătorul și enigmaticul Arthur Parnassus, care face orice îi stă în putere să îi țină pe copii în siguranță.

Pe măsură ce Arthur și Linus devin mai apropiați, secrete vechi sunt scoase la iveală și Linus trebuie să facă o alegere: să distrugă un cămin sau să privească cum lumea este cuprinsă de haos.

„Mi-a plăcut la nebunie. E de-a dreptul perfectă!” ―V.E. Schwab, autoarea romanului Viața secretă a lui Addie LaRue

„Îți va reda încrederea în omenire.” ―Terry Brooks, autorul seriei Shannara

„Un roman fantasy inteligent și liniștitor, care sigur o să vă umple sufletele de bucurie.” ― The Washington Post

„Oare te poți îndrăgosti de imaginația cuiva? Dacă da, sunt de-a dreptul captivat. TJ Klune dă naștere unei lumi unde frica și amenințările pot fi învinse prin blândețe și unde o inimă queer tandră este mai valoroasă decât orice armă sau putere.” ― David Levithan, autorul romanelor Zi după zi și Încă o zi

Părerea mea: Încerc să-mi stăpânesc lacrimile când scriu aceste rânduri. Dar nu vă faceți griji, căci sunt lacrimi de bucurie. De fericire că există asemenea creații pe lume. Nu degeaba, cărțile sunt pata de culoare dintr-un tablou gri și întunecat. Uneori așa poate deveni și viața noastră. Devenim invizibili pentru alții. Doar… supraviețuim. Veșnic nefericiți în interior și plecând capul în fața altora doar pentru a mulțumi și a nu dezamăgi. Această carte reușește să-ți restabilească încrederea în oameni și să nască iubire acolo unde nu mai exista nicio speranță.

„Dacă l-ai întreba pe Linus Baker dacă se simte singur, s-ar schimonosi de surprins ce-ar fi. Ar fi un gând străin, aproape șocant. […] Și poate că o parte din el chiar crede asta. Acceptase de mult că unii oameni, oricât de buni la suflet ar fi și oricâtă dragoste ar avea de oferit, rămân singuri pentru totdeauna.”

Casa din marea azurie este una dintre, dacă nu, cea mai minunată carte citită vreodată. Dacă ar fi posibil, i-aș da nota infinit. Pentru emoție. Pentru poveste. Pentru trăire. Se joacă cu tine, îți alungă orice temere ai avea și cel mai important, îți zdrobește la propriu inima. Dar o face cu scopul de a te scoate dintr-o bulă a vieții triste pe care nu știai că o trăiești. Fiecare personaj reprezintă o trăire proprie, cu sentimente proprii, suferințe proprii și vise proprii. De ce trebuie să existe preconcepții după care să ne ghidăm? De ce trebuie să ne temem de lucrurile pe care nu le înțelegem?

Departamentul Responsabil de Tineretul Magic decide soarta multor copii din orfelinate. Dar tocmai cuvântul magic vizează natura acestor copii. Sunt periculoși sau nu? Vor aduce distrugerea lumii? Ei bine, ei decid acest lucru, chiar dacă este adevărat sau nu. Aceasta este viața lui Linus Baker, unul dintre numeroșii asistenți sociali, ai căror viață teleghidată se află în slujba Departamentului. Dar viața lui gri și nefericită este pe cale să se schimbe atunci când Conducerea Extrem de Superioară îl însărcinează cu investigarea a șase copii magici dintr-un orfelinat aparent, ca oricare altul. Da, un orfelinat dintr-o casă. O casă… dintr-o mare azurie.

„- Lumea este un loc ciudat și fascinant. De ce trebuie s-o explicăm în totalitate? Pentru satisfacția noastră personală?

– Pentru că în cunoaștere stă puterea.”

Poate că la prima vedere, Linus este genul de om singuratic, nefericit, înaintat în vârstă și cu o condiție fizică ce lasă de dorit. Ei bine, este toate acestea, dar și mult mai mult. Este capabil de lucruri și sentimente de care nu știa că este în stare, încă din momentul în care îi cunoaște pe rezidenții orfelinatului Marsyas. Vedeți voi, un asistent social nu are voie sub niciun fel să se atașeze de copii. Este imperativ să mențină o atitudine obiectivă și rece, așa cum stipulează manualul angajatului, REGULI ȘI REGLEMENTĂRI.

Nu există lucru, persoană ori obiect, care să nu-ți placă la această carte. Până și Merle, barcagiul morocănos și avar ajunge să-ți intre pe sub piele. De primărița satului nici nu mai spun. Apoi ar fi doamna Zoe Chapelwhite, care este veșnic ursuză, dar cu un suflet mare. Da, este zână și da, are grijă de insulă și de copii. Hmm, apoi să vă spun despre Arthur? Oh, dragul de Arthur Parnassus cu ale sale haine prea mici, șosete vesele și cu părul ciufulit. Nu vă spun mai multe despre el, dar vă pot spune că îi iubește pe copii, de parcă sunt ai lui. Dar sunt ai lui, căci nimeni nu poate spune contrariul. Îl veți îndrăgi pe Arthur de la primele pagini, iar restul de surprize despre el vă las să le descoperiți singuri. Și acum, să trecem la copii: șase la număr, șase minuni care îți umplu viața de bucurie și sufletul de emoție.

„Foarte bine, a zis Linus. Pentru că indiferent de ce ne pot spune pisicile despre oameni, poți mereu să judeci un om după cum se comportă cu animalele. Dacă e crud, atunci trebuie evitat cu orice preț. Dacă e blând, îmi place să cred că este semnul unui suflet bun.”

Chauncey este un individ zglobiu și vorbăreț, care visează într-o bună zi să fie valet într-un hotel respectabil. Nu se știe exact ce specie este, dar nu contează asta. La fel cum nici nu contează că Phee este o zână de pădure. Contează că este o fetiță care iubește natura și albastrul cerului. Talia poate că este mică de statură, doar este gnom, dar are o voință cât cel mai aprig bărbat și adoră nespus grădinăritul. Sal este un băiețel la fel de timid pe cât este de înalt, dar se poate transforma într-un dulce pomeranian când este invadat de spaimă. Theodore este un balaur măiestru, care își prețuiește comoara și te amuză prin cârâitul și ciripitul lui. Nu vă faceți griji, ajungeți să depășiți bariera lingvistică cu el, mai devreme sau mai târziu. Și în cele din urmă îl avem pe Antihrist, sau așa cum am ajuns să-l cunosc drept Lucy, un scump băiețel de șase ani. Poate că este mic, și poate că este diavolul încarnat (așa se spune, cel puțin), dar are un simț al umorului straniu de macabru.

Îi veți cunoaște pe îndelete între paginile cărții, căci îmi este imposibil să le scot în evidență trăsăturile și calitățile. Sunt amuzanți, sunt dornici de cunoaștere și de afecțiune. Sunt doar niște copii care se comportă precum niște copii. Căci asta sunt. Iar Linus ajunge să dezvolte o relație cu aceștia care-i va schimba percepția despre lume și îi va întoarce viața pe dos. Și de ce nu, să găsească pentru prima dată acei prieteni care să-i umple golul din suflet.

„- E în regulă, i-a zis câinelui care tremura în brațele lui. Știu că uneori lumea e înfricoșătoare. Dar mai știu și că Arthur și Zoe n-ar lăsa pe nimeni să-ți facă rău. Nici Talia sau Phee. Nici Theodore sau Chauncey sau Lucy. Cred că ar face tot ce le-ar sta în putință să aibă grijă de tine. […]

– Nu e drept, a zis Linus, cu privirea în gol. Cum sunt unii oameni. Dar, atâta vreme cât tu ești drept și bun, așa cum știu că ești, ce cred oamenii ăia n-o să conteze pe termen lung. Ura e asurzitoare, dar o să-ți dai seama că doar câțiva oameni urlă, din disperarea de a fi auziți. Poate n-o să-i faci niciodată să se răzgândească, dar, atâta vreme cât vei ține minte că nu ești singur, vei izbândi.”

V-am spus că Lucy are un simț al umorului vădit de morbid și că ascultă muzica oamenilor morți? La urma urmei, ce înseamnă muzica cântată de un artist care nu se mai află printre noi. Cuvintele lui, nu ale mele. Sau că Talia nu-și pune încrederea așa de ușor în oricine? Toate aceste ingrediente m-au făcut să iubesc această carte și să mă îndrăgostesc iremediabil de Linus, Arthur și copii.

Un loc neașteptat poate să creeze o legătură pe viață, o iubire improbabilă să răsară între două extreme și o familie anormală să schimbe lumea pe vecie. Căci schimbarea începe înăuntrul nostru. Trebuie să facem loc pentru frumos în viața noastră. Trebuie să facem loc pentru compasiune și iubire, pentru acele lucruri care fac viața colorată și un loc mai bun. Copii normali sau magici, noi suntem cheia. Sufletul mi-a rămas veșnic în Casa din marea azurie. Vă invit și pe voi să-i călcați pragul.