Patru regine. Patru crime. Un singur asasin
Traiul de zi cu zi într-un regat împărțit în patru regiuni și împânzit de oameni cu vieți și destine diferite poate să devină rapid o rețetă pentru imprevizibil. Viața sub conducerea coroanei monahale aduce cu sine privilegii, dar și consecințe, care de cele mai multe ori, se pot dovedi de-a dreptul letale. Quadara nu este precum ținuturile cu care am făcut cunoștință până acum. Ceea ce o diferențiază de alte regate fictive este faptul că este condus nu de una, nici de două sau de trei, ci de patru regine, iar când viața acestora este curmată brusc, se pune în mișcare un mecanism diabolic ce va zgudui realitatea tuturor.
Patru regine moarte nu este doar un YA ambițios și promițător, dar e și o spirală a întorsăturilor de situație, a minților întunecate și a planurilor meschine. Pentru Keralie Corrington, toate acestea reprezintă ingredientele care o vor arunca într-o aventură mortală. Haideți să-i aflăm povestea.
Patru regine moarte de Astrid Scholte
An apariție: 2022
Autor: Astrid Scholte
Editura: CORINT, colecția Corinteens
Titlu original: Four Dead Queens
Traducător: Karla Dedu-Fotescu
Sumar: Keralie Corrington are 17 ani și poate părea inofensivă, însă, de fapt, este una dintre cele mai abile hoațe din Quadara și o mincinoasă redutabilă. Pe de altă parte, Varin este un cetățean onest din Eonia, cea mai dezvoltată regiune a Quadarei. Acesta intră în conflict cu Keralie atunci când tânăra îi fură un pachet, punându-i viața în pericol. Când băiatul încearcă să-și recupereze bunurile, el și Keralie se trezesc implicați într-o conspirație care va duce la uciderea celor patru regine ale Quadarei.
Rămași fără opțiuni și nevoiți să fugă de fostul angajator al lui Keralie, tinerii se hotărăsc să-și unească forțele din dorința de-a descoperi cine le-a omorât pe suverane și de a-și salva totodată și propriile vieți. Când parteneriatul lor, inițial marcat de temeri și șovăieli, începe să se transforme într-o firavă poveste de dragoste, cei doi trebuie să cadă la pace cu tainele întunecate ale trecutului, în speranța unui viitor împreună, care, cu doar câteva zile în urmă, părea imposibil. Dar, înainte de toate, trebuie să rămână în viață și să descâlcească misterul din spatele morții celor patru regine ale țării.
Un murder mystery alert și captivant, în care planurile făcute de personaje se bat cap în cap și au consecințe letale, romanul Patru regine moarte anunță apariția unui nou și interesant talent în literatura pentru tineri.
„O poveste delicios de întunecată […], perfectă pentru fanii fantasy și mystery deopotrivă.”- KERRY MANISCALCO, autoarea seriei „Anchetele lui Audrey Rose”
„Un debut strălucitor și încântător, care îi va ține pe cititori cu sufletul la gură până la ultimul capitol […]. De neratat!” – BETH REVIS, autoarea romanului „O lume fără tine”
Părerea mea: Astrid Scholte ne pune pe tavă un caz de crimă și investigație foarte bine conturat, ce ar putea rivaliza cu scrierile măreței Agatha Christie. Și dacă ne-am întrebat cum ar fi arătat scrierile autoarei în sfera fantasticului, ei bine, Patru regine moarte este cel mai apropiat exemplu. Cu un worldbuilding bine pus la punct și o tensiune care te afundă în lectură, cartea îți stârnește curiozitatea.
„Îmi era dor până și de tocana de pește a mamei mele fierbând pe aragaz, umplând casa cu aromele de roșii și de condimente. Și, deși uram navigatul, iubeam mirosul de apă sărată care îl însoțea. De fiecare dată când mirosul acela sărat inunda casa de la ușa principală, știam că tata se întorsese […]. Aș fi dat orice să îi mai aud o dată vocea. Acum nu mai aveam să o mai aud vreodată.”
Felul în care autoarea alternează firele narative ascunde până în ultimele pagini acele întorsături de situație șocante, precum și acel mister întunecat și diabolic. Pe deoparte o avem pe Keralie, născută într-un cartier murdar și mărginaș din Toria, una dintre cele patru regiuni ale Quadarei. Tânăra este un hoț, dar nu orice hoț. Ci un hoț iscusit, care a învățat de la o vârstă fragedă tainele furtului de la cel mai dibace și inteligent maestru, temutul Mackiel. Dar când soarta reușește să dejoace planurile și celor mai haini oameni, învățăcelul ajunge să-și depășească maestrul. Dar voi reveni la asta mai târziu, pentru că trebuie să vă spun câte ceva și despre Varin, poate cel mai dulce și onest personaj din câți am întâlnit. Prins fără voia lui într-o conspirație neașteptată atunci când Keralie îi fură un pachet, viața mesagerului și a tinerei hoațe ajung să atârne de un fir de păr, jucând un rol crucial în moartea celor patru regine. Dar asta nu este tot, căci autoarea ne oferă și perspectivele acestora, fiecare fiind mai diferită decât fulgii de nea sau picăturile de apă. Iris este regina Archiei, Corra – regina Eoniei, Stessa – regina Ludiei și Marguerite – regina Toriei. Împreună sunt conducătoarele Quadarei. Vă avertizez, nu vă atașați de niciuna, căci veți regreta… mai devreme sau mai târziu.
„Când vorbea despre arta lui, văzusem frânturi dintr-un băiat care își dorea mai mult decât viața asta. Dar, fără speranță, fusese dărâmat, orice urmă de luptă care mai rămăsese în el fiind distrusă. Învățat să nu îi pese, învățat să nu dorească. Deși știam cum te simți când ești epuizat și înfuriat de ceea ce ți-a oferit viața, lăsam asta să mă alimenteze, în timp ce Varin îi permisese să îl distrugă. Dar visase cândva; avusese speranță cândva – asta trebuie să fie în el. Undeva.”
Cine să fie asasinul? De ce? Cu ce scop? Acestea par să fie întrebările care frământă cititorul în timpul călătoriei sale prin regat. Dar pe măsură ce punctele de vedere alternează, iar reginele cad una câte una, ajungem să înțelegem că adevărul este mai aproape decât ne așteptam. De la început ajungi să te atașezi și să speri ca Varin să treacă cu bine peste provocări. Ajungi și să o înțelegi pe Keralie. Dar poate cele mai plăcute capitole sunt acelea în care această relație de dragoste fragilă și aparent interzisă, ajunge să se dezvolte. Cei doi sunt șovăitori, dar sinceri. Temători, dar în același timp determinați să afle cine este ucigașul reginelor și modul de a salva regatul de la distrugere.
În același timp, capitolele cu reginele ne oferă o fereastră în sufletul lor, unde aflăm despre sacrificiile și durerea care se ascund în spatele privirilor stoice, a machiajului strident, dar și a costumelor impunătoare. O regină poate că are sânge regal, dar este la fel de captivă în acest sistem precum un hoț în tenebrele celulelor. Acestea domnesc împreună și totuși separat. Preferatele mele au fost cu siguranță Marguerite și Corra, pentru curajul lor, dar și pentru secretele pe care le-au purtat cu durere în suflet. Odată ce asasinul lovește, realitatea lor este zguduită, fiind neputincioase în fața unui pericol nevăzut și omniprezent. La acest capitol, cartea te acaparează fără milă, dar desigur că există și anumite porțiuni unde povestea stagnează sau devine victima propriului succes răsunător.
„Trebuie să cred că ne putem schimba. Trebuie să cred că pot fi mai mult decât un mesager, mai mult decât îmi cere sectorul meu să fiu, mai mult decât data stabilită a morții mele. Iar tu, a adăugat ridicând dintr-o sprânceană, mă faci să cred că visurile mele nu sunt în van. Că pot obține ceea ce îmi doresc. Chiar dacă ar fi doar pentru o scurtă perioadă de timp.”
Totuși, în pofida crimelorși a durerii, Keralie ajunge să fie călită de focurile iadului. Poate că nu a avut o viață de invidiat și o meserie de respectat, dar la final, eroina noastră ajunge să se dezvolte în moduri total neașteptate și să-și dovedească maestrul pe care îl credea prieten. Însăși diabolica conspirație în care ea și Varin au fost prinși ajunge să fie cheia care va dejuca planurile meschine ale adevăraților asasini. Să fie Mackiel responsabilul sau cineva din umbră, ascuns vederii? Adevărul este, după cum spuneam, mai aproape decât ne așteptam.
„Eram obișnuită să mă pun pe mine înaintea tuturor. Să fur ce îmi doream, să fac ce mi se părea mai natural. Să caut să mă îmbogățesc repede și ușor. Să mă gândesc că dorințele mele sunt mai importante decât ale altcuiva. Dar acum aveam ocazia să fiu altcineva. Cineva demn de dragostea părinților mei. Fata care mă crescuseră să fiu.”
Cartea Patru regine moarte nu copleșește, fiind un standalone, dar impresionează fără doar și poate și alimentează pofta de cunoaștere pentru orice împătimit al genului fantasy. Are elemente medievale și moderne, posedă caracteristicile unui roman misterios și nu numai. Vreți să jucați rolul de participant la acțiune sau de investigator? Atunci sunteți invitați să aflați cine este faptașul.
Le mulțumesc editurii Corint pentru exemplarul oferit!