Un basm născut din minciuni, moarte și blesteme
Din când în când, poveștile nu se încheie cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, ci ne vorbesc despre creaturi mitice și făpturi desprinse din cele mai negre coșmaruri. Folclorul medieval european abundă în personaje întunecate care au trecut testul timpului, însă continuă să fie învăluite în mister. Puțini sunt cei care știu că Frații Grimm au scris și basme tulburătoare. Creaturi înfricosătoare venite din cele mai negre cotloane ale existenței își croiesc drum spre suprafață pentru a păcăli, speria sau chiar răpune oamenii și călătorii rătăciți. Poate vă este familiar numele de Rumpelstiltskin sau basmul Fata morarului, scris de Frații Grimm. Povestea portretizează înșelăciunea, magia neagră și trădarea. Iar așa cum am fost obișnuiți în ultimii ani, scriitorii contemporani reușesc să reinterpreteze aceste basme într-un stil propriu, păstrând farmecul de odinioară. Intitulată regina repovestirilor, Marissa Meyer vine cu o nouă carte despre moarte, blesteme sumbre și creaturi diabolice, Aurit.
An apariție: 2022
Autor: Marissa Meyer
Editura: Storia Books, colecția Young Adult
Titlu original: Gilded
Traducător: Simona Ștefana Stoica
Sumar: Dragostea nu trebuia să facă parte din învoială.
Marissa Meyer se întoarce în lumea basmelor cu un retelling înfricoșător după Rumpelstiltskin.
Blestemată la naștere de zeul minciunilor, fiica unui morar sărac țese povești feerice, captivante și complet neadevărate.
Sau așa crede toată lumea.
Când una dintre poveștile stranii ale Serildei atrage atenția sinistrului Rege Elf și a vânătorilor săi morți-vii, fata se trezește într-o lume întunecată, unde corbi cu orbite goale îi urmăresc fiecare mișcare, iar din umbră pândesc ghouli și fantome. La porunca regelui, ea trebuie să îndeplinească o sarcină imposibilă, să transforme paiele în aur, altfel va fi ucisă pentru că l-a mințit.
Alături de Gild, un băiat misterios și chipeș, cu puteri nebănuite, al cărui ajutor vine cu un preț neașteptat, Serilda descoperă că impunătorul castel Adalheid ascunde nenumărate secrete, inclusiv un blestem străvechi, care trebuie să fie rupt dacă speră să pună capăt, pentru totdeauna, tiraniei Regelui Elf și a vânătorii sale sălbatice.
„Marissa Meyer este regina retellingurilor. Aflată la apogeul puterilor sale, autoarea își încântă cititorii cu un roman întunecat și hipnotizant, o poveste care amintește de basmele clasice, în care nimănui nu îi este garantat un final fericit. O abordare inedită și captivantă, totodată familiară, care poartă semnătura distinctivă a Marissei.” – The New York Times
„O poveste minunat de ingenioasă, care îi va vrăji pe cititori de la prima pagină, cu creaturi magice și momente pline de suspans. O lectură perfectă atât pentru fanii autoarei, cât și pentru cei care îi descoperă acum romanele.” – Booklist
„Meyer explorează puterea ficțiunii în acest retelling inventiv al legendei lui Rumpelstiltskin. Un worldbuilding complex și o poveste de dragoste imposibilă ajută la temperarea brutalității Regelui Elf, iar personajele memorabile îi vor face pe cititori să aștepte cu nerăbdare apariția următorului volum.” – Publishers Weekly
„Autoarea schimbă binecunoscuta legendă cu o simplă întrebare: ce se întâmplă dacă Rumpelstiltskin nu mai este personajul negativ al poveștii, ci singura șansă de scăpare a fetei morarului? Regina retellingurilor ne-a reamintit de ce este o povestitoare desăvârșită.” – School Library Journal
Părerea mea:
De când mă știu mi-au plăcut legendele și am fost de părere că ceva se află dincolo de planul realității, ascuns cu dibăcie în negura lumii. Basmele și povestirile care au la bază folclorul medieval european, mai ales legendele germane, sunt cu atât mai captivante și reușesc să-ți pună imaginația la lucru. Aurit ne prezintă din nou cât de iscusită și creativă poate fi Marissa Meyer. Am adorat Heartless, citind-o pe nerăsuflate, iar dacă acolo atmosfera părea învăluită într-un sentiment jovial, Auritschimbă total tonul, aruncându-ne într-un peisaj tenebros.
„- Povestea pe care ai spus-o acum nu a strălucit, a zis Gild legănându-se pe călcâie. A fost mai mult tristă, sumbră și întunecată.
– Rostești cuvintele astea de parcă ar fi lucruri rele. Însă când vine vorba de arta veche a povestirii, a spus ea cu un aer înțelept, ai nevoie de întuneric pentru a aprecia lumina.”
Basmul lui Rumpelstiltskin poate să nu fie pe placul tuturor, căci este destul de întunecat și presupune multe sacrificii. Dar captivează cititorul prin însăși magia din spate, atunci când sinistrul spiriduș reușește să preschimbe paiele în aur sclipitor. Dar fata morarului, în disperarea și naivitatea sa, ajunge să i-l promită chiar și pe viitorul său copil, căci magia vine întotdeauna cu un preț.
„Oare putea învinovăți pe cineva? Când viața însemna atât de multe reguli, responsabilități și bârfe haine? Când nu erai exact ceea ce alții credeau că ar trebui să fii. Când inima ta nu dorea nimic mai mult decât să întețească flăcările unui foc de tabără, să urle la stele, să danseze sub tunete și ploaie și să-și sărute jumătatea, languros și blând, în spuma valurilor oceanului.”
De data aceasta, autoarea își permite să rescrie într-o manieră proprie povestea, făcând-o mai prezentabilă, dar păstrând elementele întunecate. Pasaje sumbre, istorisiri înșelătoare și personaje înfricoșătoare – toate acestea compun un tablou memorabil. Serilda s-a născut sub binecuvântarea zeului înșelăciunii și al povestirilor, astfel că ajunge să fie cunoscută drept o piază rea, neputând să rostească o poveste adevărată. Dar atrage atenția sătenilor din satul ei cu propriile povești, căci aceștia nu reușesc să deosebească adevărul de minciună. În noaptea în care are loc vânătoarea sălbatică, un eveniment sumbru care se desfășoară la fiecare lună plină și de solstiții, Serilda atrage mânia lui Erlköning, maleficul rege elf și alaiului său de vânători morți-vii. Prin minciunile ei, Serilda pretinde că poate transforma paiele normale în fire de aur sclipitor, iar regele o întemnițează pentru a-și dovedi abilitatea nemaiîntâlnită. Căile destinului sunt cu adevărat misterioase, atunci când îl întâlnește pe Gild, un băiat misterios, un spectru captiv pe vecie în castelul temutului rege. Mai departe, totul cade pradă disperării, căci Serilda va afla pe propria piele cu ce forțe malefice se confruntă, dar va găsi speranță și dragoste acolo unde nu se așteaptă.
Cartea evocă o lume unde răul tronează, transformând totul într-un tablou sinistru: tapiseriile sunt distruse, iar codrii sunt răvășiți de întuneric. Aurit nu este precum alte repovestiri, deoarece reușește să înspăimânte cititorul, totodată captivându-l pe de-a întregul. Pasajele despre legende și creaturi ale întunericului reușesc să-ți pună imaginația la lucru, mai ales când simți un fior pe șira spinării și o respirație pe după umăr.
„- Îmi pot imagina cât de greu ți-a fost, a spus ea, mai ales la gândul că nu se va sfârși niciodată. Înțeleg cum ai putea… să te simți atras de prima fată care… de mine, a bălmăjit ea, ridicându-și bărbia. Dacă are vreo importanță, nu sunt supărată din cauza sărutului. […] Și deși afecțiunea nu putea fi forțată sau furată vreodată, în acel moment și-a dat seama că ar putea fi un dar pe care era dispusă să-l ofere. Nu ca plată. Nu ca monedă de schimb. Nu pentru că se simțea vinovată. Ci pentru că își dorea.”
Serilda poate fi privită drept o fată naivă și credulă, dar reușește să fie perseverentă în fața propriului destin. Cu o curiozitate vădită de a rezolva misterele trecutului, ajunge să fie atrasă de Gild, în ciuda împrejurărilor atipice. Cei doi formează o echipă care poate ține în frâu pofta malefică și de nestăvilit a regelui elf pentru aur. Dar intențiile acestuia se dovedesc a fi mai diabolice decât se așteptau cei doi și pare că sunt sortiți eșecului. Chiar și atunci când un inel de aur și un medalion au fost date drept plată pentru săvârșirea magiei… Chiar și atunci când pare că Serilda nu mai posedă nimic de valoare… Dar Gild nu este doar un spectru ce dăruiește tinichele aurite și strălucitoare, nu este doar un spirit, un poltergeist – așa cum este numit. Gild este ceva mai mult, al cărui trecut poate fi însăși cheia pentru a elucida blestemul antic care învăluie castelul Adalheid. Vălul ce separă lumea muritorilor de cea a creaturilor întunecate este pe cale să se dăstrame.
„Cei întunecați nu plâng, și nici maleficul Rege Elf nu urma să o facă. Numai furia avea voie înăuntrul inimii lui negre.”
Deși totul este învăluit într-un ton sumbru, lugubru și tenebros, nu putem decât să sperăm că zorii zilei vor răsări din nou peste acest pământ blestemat. Da, Aurit va fi succedat de un al doilea volum, astfel că abia aștept să cunosc finalul acestei povești fantastice și întunecate. V-am captat atenția? Aveți nevoie de un strop de curaj și de o doză sănătoasă de voință de la zei pentru a birui blestemul străvechi care se înalță la orizont.
PS: Le mulțumesc prietenilor de la editura Storia Books pentru exemplarul oferit! Cartea poate fi achiziționată de pe link-ul următor: click aici.