Cel mai bun mod de a învăța e să trăiești
Depresia este o haină grea pe care nu o poți lepăda prea ușor. Poate că tu nu ai traversat niciodată un episod depresiv sau poate că în aceste clipe realizezi că mintea ți-e încețoșată de gânduri negre. Poate că nu ai avut nevoie de ajutorul cuiva să te ridici, dar cel mai probabil a trebuit să te agăți de ceva. Dacă cineva drag, apropiat sau doar cunoscut trece acum prin acest infern? Cum ai reacționa? Ai recunoaște semnele înainte să fie prea târziu? Știai că 1 din 4 persoane este afectată pe parcursul vieții de tulburări de sănătate mintală, depresia fiind principala cauză de dizabilitate la nivel mondial? Impactul ei poate fi greu de suportat din cauza stigmatizării semnificative asociate acesteia, deoarece apar sentimente de rușine și regret. Depresia e și subiectul scriitorului Matt Haig, care are un stil aparte de a o schița, iar noua sa carte, Biblioteca de la miezul nopții, reprezintă acel colac de care ne mai agățăm.
Biblioteca de la miezul nopții – Matt Haig
An apariţie: 2020
Autor: Matt Haig
Editura: Nemira
Titlu Original: The Midnight Library
Traducător: Cristina Nan
Sumar: O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?
Undeva, la marginea universului, există o biblioteca infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă? Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent. Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?
„Matt Haig e unul dintre cei mai imaginativi scriitori ai epocii noastre. În acest roman, povestea emoționantă e plină de învățăminte despre cât de important este să apreciem viața pe care o avem.” – The Independent
Fiecare carte de aici, fiecare carte din bibliotecă – cu excepția acesteia – reprezintă o versiune a vieții tale. Această bibliotecă îți aparține. Se află aici pentru tine. Vezi tu, viața oricui s-ar fi putut sfârși în feluri infinite. Cărțile de pe rafturi sunt viața ta, toate încep din același punct. Din clipa de față. De la miezul nopții. Marți, 28 aprilie. Dar aceste posibilități de la miezul nopții nu sunt identice. Unele se aseamănă, dar altele sunt complet diferite.
Părerea mea: Biblioteca de la miezul nopții este un spațiu autonom dintre viață și moarte, timp și trăire. E un loc creat pentru a-ți privi viața și problemele care o afectează. E un teritoriu în care fiecare carte îți prezintă viața așa cum ar fi fost dacă ai fi luat o altă decizie. „Erau cărți pretutindeni, pe rafturi atât de subțiri, că ar fi putut trece invizibile. Toate cărțile erau verzi. Verde în nuanțele cele mai variate (…) Rafturile păreau să se întindă drepte și lungi spre orizont, întrerupte ici și colo de câte un culoar.” Personajul principal al acestei cărți este Nora Seed, însă poate fi în același timp o metaforă. Nora Seed ești tu. Nora Seed sunt eu. Viața ei nu a fost deloc ușoară, fiind presărată cu o sumedenie de neplăceri: a încercat să le facă tuturor pe plac, și-a ignorat dorințele, și-a pierdut slujba, pisica și, până la treizeci și cinci de ani a cumulat regrete cât pentru o viață de om. Este ademenită de gândul sinuciderii, crezând că nimeni nu vrea să mai aibă de-a face cu ea. Cum spuneam, depresia te îndepărtează de familie, de prieteni, de cunoștințe, de ceea ce îți place. Depresia te afundă într-o gaură neagră din care nu mai ai scăpare, iar când paharul se umple și dă pe dinafară, Nora decide să ia un pumn de medicamente. O soluție aparent salvatoare pentru ea. Apoi se întâmplă ceva ieșit din comun și personajul nostru se trezește suspendată între două bătăi ale inimii, în Biblioteca de la miezul nopții.
„Între viață și moarte se află o bibliotecă. Și în acea bibliotecă sunt rafturi care se întind la nesfârșit. Fiecare carte îți oferă ocazia să încerci o altă viață pe care ai fi putut să o trăiești. Să vezi cum ar decurge lucrurile dacă ai fi făcut alte alegeri… Ai proceda diferit, dacă ai avea ocazia să-ți alungi regretele?”
„Fiecare viață conține milioane de decizii. Unele mai importante, altele mai puțin importante. Dar, de fiecare dată când iei o decizie în defavoarea alteia, rezultatul se modifică. Are loc o variație ireversibilă, care, la rândul ei, va duce la alte variații. Aceste cărți sunt portaluri către viețile pe care ai putea să le trăieșți.”
Așadar, prin fiecare carte, Norei i se oferă oportunitatea de a explora câte o variabilă din acest infinit de posibilități. Cum ar fi fost viața ei dacă ar fi continuat să înoate? Ori dacă s-ar fi căsătorit cu alesul inimii sale? Sau dacă ar fi continuat să cânte într-o formație alături de fratele ei? Cărțile ilustrează un infinit de posibilități pe care i le oferă acest univers magic. Din curiozitate, din disperarea de a-și găsi un loc, personajul își începe călătoria dintr-o viață în alta, traversându-le precum un călător avid de cunoaștere. Totuși, Nora ajunge să înțeleagă că fiecare carte oferă motive atât pro cât și contra, căci nu poate să le aibă pe toate. Mereu lipsește ceva. Mereu e înconjurată de moarte, de durere, de neliniște sufletească.
„Mintea nu vede lucrurile pe care nu le poate pricepe.”
Și totuși mereu încercăm să ne descoperim rostul pe pământ, iar când ajungem să ne lovim de obstacole, când suntem părăsiți și de ultima fărâmă de speranță, totul pare pierdut.
„Nu vei trăi niciodată cu adevărat dacă vei continua să cauți sensul vieții.”
„Se pare că ți-ai petrecut toată viața spunând lucruri pe care nu le gândești cu adevărat. Asta e unul dintre obstacolele tale. Ele te împiedică să vezi adevărul.”
Profunzimea scriiturii lui Haig depășește granițele paginilor cărții și ajunge la sufletul cititorului, acesta oferind momente înduioșătoare, câteva secvențe de fericire pură, dar și capitole întregi de autocunoaștere. Viața este complexă. Dureroasă. Plină de provocări. Dar și frumoasă. Viața nu este făcută pentru a fi înțeleasă, ci trăită. Iar iubirea de sine e cel mai bun leac indiferent de timpurile pe care le trăim.
„Viața are tipare… Ritmuri. E atât de simplu ca, în timp ce ești blocat într-o viață, să-ți imaginezi că tristețea, tragedia, eșecul sau teamă sunt rezultatul acelei existențe aparte. Că ea reprezintă un derivat al faptului că trăiești într-un anume fel, în loc să trăiești pur și simplu.”
00:00:01
Timpul se scurge. Nora nu alege nicio viață în care să trăiască așa cum își dorește. Nimic nu e de ajuns de bun. Nimic nu e potrivit. Și totuși există o carte în care are tot ce își putea dori vreodată: o viață perfectă. Însă e o viață împrumutată. Nu îi aparține. Se simte străînă in propriul trup.
00:00:02
Repede! Biblioteca se prăbușește. Cărțile ard. Nora nu mai are timp de pierdut.
00:00:53
Tavanul geme. Pământul se cutremură. Nora vrea să trăiască.
Dar unde?! Nu mai are alegeri. Timpul s-a scurs.
Trăiesc…
Dacă ai avea cum să îți citești Cartea Regretelor ce ai șterge, ce ai lăsa? Ai învăța să trăiești sau ai renunța la totul?
Mulțumesc Libris.ro pentru exemplarul oferit. Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul librăriei online si o recomand cu drag tuturor celor care s-au lovit de depresie sau au trecut prin episoade depresive (click AICI).