Și cărțile au suflet
Imaginează-ți că ai trăi toată viață într-o bibliotecă și ai avea acces la o multitudine de informații, iar cunoașterea iți curge prin vene precum sângele. Pare locul ideal pentru iubitorii de lectură, pentru cei care caută fără oprire, însă ce te faci dacă dai peste demoni, diavoli sau alte creaturi înfricoșătoare? Cum le faci față? Fugi sau rămâi să lupți? Te ascunzi? Vrei dreptate? Dacă tocmai cărțile – grimoarele – a căror grijă ți-a fost încredințată pot deveni cel mai întunecat coșmar al tău? Vraja Spinilor este potrivită pentru cei care evadează din cotidian direct în paginile cărților fantastice pe care le citesc. Este cartea care te poate face să crezi că trăiești în acel univers oferit de cele câteva sute de pagini. Ajungi să fii părtaș la aventurile personajelor, să te integrezi în universul creat de scriitoare, apoi brusc te trezești la realitate și realizezi că ai ajuns la capăt de drum și vei afla concluzia acestei călătorii. Mă consider un călător. Un explorator al lumilor fictive, iar cea pe care a făurit-o Margaret Rogerson este captivantă, ispititoare, cu accente gotice și ilustrează o perioadă istorică apusă. Mai exact începuturile secolului al XIX-lea. Totuși, legătura cu realitatea se oprește aici, căci orașele sunt fictive, conturând astfel imaginea unui univers magic, întunecat.
Vraja spinilor – Margaret Rogerson
An apariţie: 2020
Autor: Margaret Rogerson
Editura: Storia, colecția Young Adult
Titlu Original: Sorcery of Thorns
Traducător: Alina Marc Ciulacu, Simona Ștefana Stoica
Sumar: O ucenică. O bibliotecă magică. Un vrăjitor puternic. Și o luptă pe viață și pe moarte pentru salvarea Marilor Biblioteci.
Toți vrăjitorii sunt malefici. Elisabeth a știut asta întotdeauna. Abandonată de mică, a fost crescută în una dintre Marile Biblioteci din Austermeer și a crescut printre unelte vrăjitorești – grimoare magice care șoptesc pe rafturi și își zornăie lanțurile de fier. Dacă sunt provocate, se transformă în monștri grotești din cerneală și piele.
Când un act de sabotaj eliberează cel mai periculos grimoar din bibliotecă, intervenția disperată a lui Elisabeth o implică în complot. Neavând pe nimeni altcineva la care să apeleze, cu excepția dușmanului ei de moarte, vrăjitorul Nathaniel Thorn, și a misteriosului său slujitor demonic, Silas, se trezește în mijlocul unei conspirații vechi de secole, care ar putea să ardă până în temelii nu numai Marile Biblioteci, ci și întreaga lume odată cu ele.
În timp ce legătura dintre ea și Nathaniel devine din ce în ce mai strânsă, Elisabeth începe să pună sub semnul întrebării tot ce a fost învățată – despre vrăjitori, despre bibliotecile pe care le iubește, despre sine însăși. Pentru că Elisabeth are o putere pe care niciodată nu ar fi bănuit-o și un viitor pe care niciodată nu și l-ar fi putut imagina.
„Dacă sunteți în căutarea magiei, o veți găsi în Vraja spinilor. O nestemată fermecătoare, o poveste de iubire care arde lent, prieteni loiali și un worldbuilding extraordinar. Mi-a plăcut la nebunie fiecare moment al poveștii.” – Stephanie Garber, autoarea seriei Caraval
„Cu un ritm alert, o mare forță evocatoare și o notă de umor înțepător, această carte m-a cucerit de la începutul gotic și până la finalul perfect.” – Katherine Arden, autoarea cărții Ursul și privighetoarea
„Asemenea grimoarelor din paginile ei, Vraja spinilor trăiește, respiră și te cheamă tot mai aproape cu fiecare cuvânt fermecător. Un roman fantasy clasic, de cea mai bună calitate.” – Julie C. Dao, autoarea cărții Forest of a Thousand Lanterns
„Debordând de un farmec învăluitor, Vraja spinilor este un rezultat de excepție al talentului jucăuș al lui Margaret Rogerson, care dă dependență. Această carte este încântare pură.” – Jessica Clues, autoarea trilogiei Kingdom of Fire
„O aventură captivantă, cu numeroase personaje fascinante, o poveste de dragoste care arde lent și o lume în care merită să te pierzi.” – Kirkus Reviews
„O cursă împotrivă timpului plină cu magie demonică, cadre vii și clasica tensiune romantică, Vraja spinilor este un roman gotic de calitate, care iți dă fiori.” – BookPage
Părerea mea: Cărțile din Marile Biblioteci conțin șoaptele străvechi ale magiei, vrăji de la cele mai simple până la cele mai complexe, cum ar fi necromanția. Dacă sunt deteriorate, acestea se transformă în creaturi monstruoase numite Maleficți.
„Cunoașterea are întotdeauna un potențial de primejdie. E o armă mai puternică decât orice sabie și decât orice vrajă.”
Povestea este centrată în jurul lui Elisabeth Scrivener, o tânără orfană crescută în Marea Bibliotecă din Summershall unde a învățat cum să gestioneze puterea cărților, dar și cum să păzească lumea de cunoștințele care se ascund în paginile lor. Abia a avut timp să își facă ucenicia, când, într-o noapte, Elisabeth s-a trezit într-un haos de neimaginat: directoarea Marii Biblioteci este ucisă cu sânge rece, iar un Malefict este lăsat în libertate ca să-și îndrepte mânia asupra orașului. Reușește să îl ucidă, dar înainte de a înțelege ce s-a petrecut, tânăra este acuzată pe nedrept și este dată în grija Magistrului.
„Cărțile au și ele inimă, cu toate că nu la fel ca a oamenilor, iar inima unei cărți poate fi frântă: mai văzuse întâmplându-se asta. Grimoare care refuzau să se deschidă, ale căror voci amuțeau sau a căror cerneală se decolora și se scurgea pe pagini asemenea unor lacrimi.”
Când tot mai multe Mari Biblioteci sunt atacate, Elisabeth este măcinată de întrebări, dorindu-și să elucideze misterul cât mai repede. Punând piesele cap la cap, aceasta ajunge la concluzia că cineva le-a pus gând rău ucenicilor, gardienilor și directorilor care păzesc grimoarele. Dar care este scopul acestei persoane? Ce își dorește să descopere prin aceste atacuri nemiloase? Pentru un adevărat copil al bibliotecii, toate aceste crime reprezintă o provocare. Doar că secretele încep să o acapareze, iar Elisabeth este privată de cunoașterea Marilor Biblioteci, fiind nevoită să îi ceară ajutorul dușmanului său, Nathaniel Thorn, un vrăjitor cu un trecut întunecat: familia lui a făcut pact după pact cu un demon, fiind acuzați chiar de practicarea necromanției, totul din dorința de a avea tot mai multă putere. Pericolul o pândește la tot pasul, fiind urmărită, considerată nebună și chiar închisă doar pentru că se apropia de adevăr și de cel care a isprăvit toate aceste crime de-a lungul regatului.
„Un adevărat copil al bibliotecii. Prin venele ei curgeau cerneală și pergament. În oasele ei trăia magia Marilor Biblioteci. Erau o parte din ea, iar ea – o parte din ele.”
La început, capitolele sunt scrise într-un ritm alert, apoi brusc o frână oprește această goană nebună, iar firul narativ devine ceva mai lent. Mi-a plăcut maniera în care a fost scrisă și felul în care fiecare piesă de puzzle își găsește într-un final locul, creând acel tablou complet al acțiunii. Margaret Rogerson reușește să transpună fantasticul clasic într-o poveste scrisă pentru generațiile actuale. Nici personajele nu sunt mai prejos, căci Elisabeth are o strălucire aparte. Se află în centrul acțiunii, precum Sherlock Holmes, și începe să își descopere destinul. De-a lungul poveștii, tânăra ajunge să pună la îndoială nu doar convingerile sale, ci și învățăturile de până atunci. Într-un fel cartea reprezintă o călătorie inițiatică a personajului principal. O autocunoaștere. Elisabeth nu a văzut cum este lumea aflată dincolo de pereții Marii Biblioteci în care a crescut și și-a ascuns fiecare vis în paginile cărților care îi alimentau setea de cunoaștere. Credulă la început, ea ajunge să evolueze într-o persoană neînfricată, fiind determinată să afle cine a ucis-o pe directoarea Irena. Își învinge temerile și cu ajutorul prietenilor ei, Elisabeth salvează lumea de creaturile de pe Celălalt Tărâm – adică de deschiderea unei porți către Iad. Grimoarele ajung să îi vorbească, să îi șoptească vorbe doar de ele știute, ca la final, Elisabeth să le protejeze întocmai ca o mamă care își salvează pruncii din ghearele prădătorilor.
„Aceste cărți păstrate de biblioteci nu erau unele obișnuite. Erau cunoaștere, care primise darul vieții. Erau înțelepciune, care primise grai. Cântau când lumina stelelor se revarsă prin ferestrele bibliotecii. Simțeau durere, iar inimile lor puteau să fie frânte. Uneori erau sinistre, grotești – dar așa era și lumea de afară. (…) Oriunde era întuneric era și atât de multă lumină.
Acesta era destinul lui Elisabeth. Nu să devină gardian în speranța de a-și dovedi valoarea unor oameni care niciodată nu ar înțelege. Nu să mânuiască lanțurile, ci să le rupă. Era voința bibliotecii în carne și oase.”
Al doilea personaj care se diferențiază de toți ceilalți este Nathaniel Thorn, cu al său trecut întunecat. Este un personaj bântuit de regrete, de fantome pe care nu are cum să le dea uitării. Este tulburat. Poartă acea mască a indiferenței, pozând într-un bărbat șarmant, însă totul este de formă. Nathaniel este imaginea singurătății, izolat de restul lumii chiar dacă este bogat și fermecător. Este atras atât de femei, cât și de bărbați, așa cum afirmă el. Are o alură întunecată, cu ochii săi gri și părul închis la culoare. O singură șuviță argintie îi trădează imaginea – semn al unei înțelegeri pe care a făcut-o cu un demon pentru a căpăta puteri. El reprezintă tipologia acelui personaj de care te îndrăgostești iremediabil, deși la început îl urăști. De ce? Elisabeth reușește să spargă zidul pe care l-a ridicat în jurul său și să îl cunoască pe adevăratul Nathaniel. Îi înțelege motivele. Îi află trecutul și încet-încet cei doi ajung să fie tot mai apropiați. Însă cel mai intrigant personaj este Silas, demonul cu păr sidefiu și ochi aurii, care nu prezintă nicio emoție. Aparent! Cu toate că ajungi să te întrebi dacă are o inimă de gheață, el ascunde o natură blândă și înțelegătoare – cel puțin față de stăpânul său și de Elisabeth! Magia nu își pierde din intensitate, aceasta găsindu-se în zâmbetul arogant al lui Nathaniel ori în momentele în care Elisabeth își dă ochii peste cap, pregătită să scoată sabia Ucide-demoni pentru a-l reduce la tăcere. Ce este o carte fără aceste tachinări care aduc zâmbetul pe buzele cititorului?
Vraja Spinilor este un roman care invocă dragostea pentru cărți și literatură, scris într-o manieră lirică, cu o muzicalitate aparte, special pentru visătorii care se pierd printre rafturile bibliotecilor, mirosind cărțile vechi, veșnic pătați de cerneală.
Închei cu un citat preferat: „Este imposibil de știut câți ani va trăi un om sau în ce fel va muri. Viața este ca uleiul dintr-o lampă. Poate fi măsurat, dar ritmul în care arde depinde de cum este rotit zi de zi cadranul, de cât de strălucitoare și înverșunată este flacăra. Și nu poți prezice dacă lampa ar putea fi răsturnată și spulberată, când ar fi putut să arda încă mult timp. Viața este imprevizibilă.”
Mulțumesc Libris.ro pentru cartea oferită pentru recenzie! O puteți descoperi aici.
Sper că nu ați uitat de campania manifest #RespectYoursef – Oferă-ți timp pentru lectură inițiată de librăria online Libris.ro, prin care se dorește acordarea unei perioade de timp mai mare acestor cărți minunate și conștientizarea faptului că lectura este o formă a respectului față de propria persoană. Afați mai multe – https://www.libris.ro/respectyourself