Nominoë – O creperie cu suflet
Imaginați-vă un loc rupt de lume, cu o istorie aparte, o regiune care parcă mușcă din Oceanul Atlantic – Bretania, numită de vechile triburi celtice Armoricum, care așteaptă să fie cu adevărat descoperită. Atracțiile acestui ținut sunt coastele stâncoase veșnic bătute de vânturi, cultura originală, zonele medievale și casele autentice unde se servesc specialitățile locale: vestitele clătite cu portocale stropite cu lichior (crêpes Suzette) și cidrul (cidre). În acest context, reveniți pe meleagurile autohtone, în București, orașul care ascunde nenumărate comori, aşa cum este și creperia Nominoë. De unde vine numele? De la primul rege al Bretaniei, „tatăl naţiunii”, cum îi spun bretonii, cel care a unificat regiunea, l-a învins pe Carol cel Pleșuv, regele Franciei Occidentale, în timpul bătăliei de la Ballon din anul 845, și a obținut recunoașterea independenței Bretaniei.
Care este povestea creperiei Nominoë? Cum ați ajuns în acest punct?
Nominoë este bineînțeles și înainte de toate primul rege al Bretaniei, „Tatal Patriei” („Tad ar Vro”) cum îi spun bretonii, cel care a unificat Bretania, l-a învins pe Carol cel Pleșuv, regele Franciei Occidentale, în timpul bătăliei de la Ballon, în 845, obținând astfel recunoașterea independenței Bretaniei de către puternicii războinici franci.
Dar Nominoë este și povestea primei „clătitării-băcănii” bretone din București, care și-a deschis porțile pe data de 17 septembrie 2018. O poveste care începe însă cu… 36 ani în urmă, când un băiețel român de nici 8 ani, pe nume Olavy-Thedor, de abia scăpat din lagărul ceaușist, ajunge împreună cu părinții săi într-un centru pentru refugiați și apatrizi situat la Piriac-sur-Mer, un mic port din sudul Bretaniei. O regiune în care își va petrece următorii 11 ani din viață și în care va reveni cu regularitate ulterior, o regiune a Franței cu o puternică identitate, cultură, gastronomie și istorie, dar și cu o natură și o geografie deosebite, care l-a primit și ocrotit la vreme de restriște și pribegie, și de care a rămas profund atașat.
Iată cum și de ce, la începutul anului 2017, în timpul unei discuții cu soția, acel băiețel devenit între timp om în toată firea și jumătatea sa, Dana, s-au gândit că ar putea recrea și la noi, în România, un mic colț de Bretanie, devenind astfel un fel de „ambasadori” ai acelei regiuni deosebite. Și cum să reprezinți Bretania în afara granițelor sale mai bine decât deschizând o „clătitărie bretonă” ? În acest scop, cei doi au început prin a se forma la meseria de „crepier”, în Bretania, unde în vara anului 2017, au urmat o formare personalizată la „Ecole Creperie Le Roïc”, predată de Maestrul Patrick Rongier. Un om deosebit, care a crezut în proiectul pe care i l-au descris și care a redeschis școala pe care o închisese pentru a o muta în altă localitate special pentru ei.
A urmat o perioadă lungă de pregătiri în vederea deschiderii acestei prime „ambasade a Bretaniei” în România, o perioadă de aproape un an de zile… Un an de demersuri administrative diverse (și la noi în țara, nu sunt puține), de contacte cu furnizorii, atât români cât și breton, de căutare a unui spațiu comercial potrivit pentru acest loc deosebit, de amenajare a acelui spațiu odată găsit, de alcătuire și formare a unei echipe pe măsură acestui loc. O perioadă lungă și grea, cu atât mai mult cu cât cei doi tineri antrepronori au trebuit să se împartă între slujba pe care o păstrau în continuare (profesor de engleză pentru ea, director într-o corporație din domeniul auto pentru el) și acest proiect.
Dar după un an de zile, s-a întrezărit însă capătul tunelului: spațiul ales era echipat, amenajat și decorat, multiplele autorizații erau obținute, o echipă frumoasă era alcătuită, iar lucrurile deveneau ceva mai simple după ce el a decis să-și ia o perioadă de concediu fără plată de şase luni, pentru a se putea consacra în întregime și a „pune pe picioare” acest frumos proiect.
Iată cum, pe 13, respectiv 15 septembrie, Dana și Theo, împreună cu echipa (Alex, Bogdan, Noemi și Daniel) și un invitat de marca (însuși Maestrul Patrick Rongier, cel care îi formase în vara anului 2017 la meseria de „crepier”), au organizat două frumoase evenimente de lansare în această prima „creperie-băcănie bretonă” din București, iar pe data de 17 septembrie, au deschis în mod oficial mica lor prăvălioară.
O prăvălioară care este o autentică „clătitărie” bretonă, cu „clatite sărate” făcute din adevărata făină de hrișcă bretonă bio, fără gluten în mod natural, și totodată și clătite dulci, ambele completate cu umpluturile bretone cele mai tradiționale, dar și salate, omlete și gofre, și, nu în ultimul rând, cel mai bun cidru artizanal breton, elaborat în cea mai veche cidrărie artizanală bretonă încă în activitate (brut, dulce și bio, toate trei premiate cu medalia de aur la ultimul Concurs Agricol de la Paris), dar și cea mai bună bere artizanală românească, nefiltrată și nepasteurizată (IPA, APA, roșie și albă). Și totodată o băcănie, din care clienții pot achiziționa atât cidrul și berea sus menționate cât și adevărați biscuiți artizanali bretoni („galettes” și „palets”), bomboane caramel cu unt sărat, cel mai apreciat pateu de porc din Bretania (Henaff), conserve de sardine pregătite manual (cu mai multe tipuri de dressing), suculentul pateu de peste cu bucăți („rillettes de poisson”, de mai multe feluri) sau cea mai tradițională patiserie bretonă („gateau breton”, umplut cu prune). În ambele zone, accentul este pus pe produsele tradiționale, artizanale, naturale și bio.
Dar Nominoë este chiar mai mult decât o „clătitărie-băcănie bretonă” (ceea ce deja nu este puțin!). Este o adevărată „ambasadă” a Bretaniei, prin decorul sau, prin muzica sa, prin atmosfera sa, prin mica bibliotecă alcătuită exclusiv din cărți despre Bretania (pentru adulți, pentru copii, despre istorie, turism, geografie, pictură, benzi desenate sau frumoasele legende bretone), un loc „care te transportă în spațiu și timp”, așa cum a spus foarte frumos una din primele cliente care i-a călcat pragul; era cel mai frumos compliment pe care Dana și Theo îl puteau primi !
Vă pasionează istoria, cultura și gastronomia bretonă. Cine v-a insuflat această pasiune?
Istoria a fost dintotdeauna pasiunea mea, indiferent de țară, regiune, perioadă. Este o pasiune care mi-a fost transmisă de tatăl și bunicul meu matern, care m-a și crescut până când am plecat din țară. Rădăcinile, și deci istoria, au fost întotdeauna esențiale pentru mine.
Cât despre Bretania, este o regiune de care m-am îndrăgostit din mai multe motive: pentru că ne-a primit și ne-a oferit adăpost, mie și părinților mei, la vreme de restriște și de pribegie, dar și pentru că este o regiune cu un patrimoniu cultural, culinar și o istorie deosebit de bogate, pe lângă peisajele extraordinare pe care le oferă.
Într-un fel, probabil că deschiderea acestei „prime ambasade a Bretaniei în România” (cum au spus foarte frumos unii dintre primii clienţi pe care i-am avut la Nominoë) este şi un mod de a reda acestui ţinut deosebit ceea ce ne-a oferit, mie şi părinţilor mei, în urmă cu 36 de ani.
Ce implică acest business? Investiții, timp, riscuri.
Acest „business” este în primul rând o afacere de familie și de suflet, în care Dana, soția mea, și cu mine, am investit tot ce am avut și am putut mai bun: mai toate economiile noastre de o viață dar și mai tot timpul și mai toată energia noastră. În acest loc, am lăsat cu adevărat o bucățică din noi, și având în vedere că suntem aici 7 zile din 7, face parte integrantă din viață noastră. Dar este un locșor în care ne simțim deosebit de bine și în care sperăm că oaspeții noștri se simt la fel de bine. Riscurile sunt reale, bineînțeles, dar suntem încrezători, iar după două luni și jumătate de activitate, premizele și mai toate feed-back-urile sunt foarte bune.
Care este preparatul dumneavoastră preferat din meniul Nominoe?
Dacă ar fi să aleg unul, ar fi clătita dulce „Pomme Le Roïc”, care a fost creată de cel care ne-a format pentru această meserie. Este o clătită dulce care a fost creată de Maestrul Patrick Rongier în amintirea bunicii sale (pe care o chema „Le Roïc”, ceea ce înseamnă „stâncă” în limba bretonă), care era din Saint-Malo (cetatea corsarilor) și avea la rândul ei o astfel de creperie bretonă. Iar umplutura ei este cu adevărat deosebită: măr caramelizat, inimă de zmeură, migdale prăjite și caramel cu unt sărat făcut în casă… O minunăție, genul de preparat cu gândul la care te poți trezi de dimineață (așa cum a spun unul dintre oaspeții noștri, și el patron de restaurant).
Care sunt principalele atuuri ale creperiei Nominoe?
Prima adevărată creperie bretonă din țară, dar și mai mult de atât: singura băcănie bretonă din țară, o mică bibliotecă bretonă, un mic colț de Bretania în România, care vorbește tuturor simțurilor (decor, atmosferă, muzică, mâncare, băutură, cărți). Cu adevărat prima ambasadă a acestui tărâm deosebit în țara noastră !
Unde vă pot găsi cititorii noștri?
Mica noastră prăvălioară se află pe strada Maltopol, colţ cu intrarea Veronica Micle, la 100 m de bd. Titulescu, în zona Pieţei Victoriei. Şi ne pot găsi bineînţeles pe site-ul nostru, pe Facebook şi pe Instagram !
Interviu realizat de Părău Andrada Cleopatra